Dragoste, casatorie, adulter si divort la egiptenii antici

Informaţii despre căsătorie au rămas din “Învăţăturile lui Ptahotep” (scrisa acum 4500 de ani) şi „Învăţăturile pentru toţi”, scrieri de bărbaţi adresate altor bărbaţi, de obicei fiului/fiilor scriitorului.

Nu s-au găsit scrieri de femei sau către femei.

Putem considera sursele drept subiective.

Egiptenii antici se căsătoreau devreme. Era recomandată căsătoria la 20 de ani.

Cum se curtau egiptenii antici

Au supravieţuit foarte multe poezii despre sentimentele de dragoste premergătoare căsătoriei. Poeziile sunt, însă, nişte construcţii literare care reprezintă un ideal ce poate fi diferit de realitate, dar care este sigur impregnat în cutumele perioadei respective. Poemele sunt diferite de învăţături care dau cea mai apropiată idee despre preliminariile căsătoriei.
Iubiţii se adresează cu frate şi soră ca termeni de dragoste. Poeziile sugerează că tinerii aveau ocazia să se întâlnească şi să se îndrăgostească, că aveau oarecare libertate în alegere. Fetele şi băieţii puteau vorbi liber despre sentimentele lor.

Probleme îndrăgostiţilor din Egiptul Antic nu diferă cu mult de cele ale îndrăgostiţilor de astăzi.

Poemele scrise de indragostiti erau cântate de trubaduri.
Mâna fetei era cerută de către băiat tatălui fetei şi uneori, în caz de refuz, încerca să înduplece mama fetei ca să-i devină aliată.

Căsătoria

Cuvântul egiptean căsătorie înseamnă a construi un cămin.

Căsătoriile aveau loc, de obicei, în cadrul aceloraşi clase sociale. În acest fel, se putea păstra proprietatea şi meseria.
Era recomandată căsătoria la 20 de ani, pentru a avea un copil în tinereţe, având în vedere că media de vîrstă era mică, factor determinant pentru acest obicei.

Era foarte important să aibă un fiu, fiind singurul investit de zei să conducă ritualul funerar pentru părinţi.
Familiile doreau să evite copii nelegitimi şi în acest fel căsătoreau fetele imediat după pubertate.
Fetele din familiile mai sărace ajutau familia la treburile casnice şi nu numai: aduceau apă, ajutau la strânsul recoltei, făceau comisioane etc. având astfel posibilitatea să întâlnească şi să cunoască baieţi din afara familiei.
În clasele mijlocie şi bogată fetele aveau un univers limitat de contacte cu sexul opus, de obicei, se rezuma la familia apropiată şi extinsă.
Căsătoria cu vărul primar era destul de populară în antichitate.

În general, erau tolerate căsătoriile cu rudele apropiate mai puţin cele între fraţi.

Căsătoria între fraţi şi surori era admisă doar în familia regală.

În cadrul familiilor foarte bogate, educate, bărbaţii se căsătoreau, de obicei, după vârsta de 20 de ani si mai ales în cazul unei cariere avansate. Puteau să se căsătorească şi în timpul călătoriilor în străinătate dar acceptul familiilor era necesar.

Scenele pictate in morminte nu reprezintă căsătoria ca ceremonie ci doar rezultatele ei (soţ, soţie, copii).
Cuvântul egiptean căsătorie înseamnă a construi un cămin.
Semnificaţia a fost preluată de erudiţi ca să sugereze că doar construirea unei case şi coabitarea erau singurele importante.
Deşi nu există nici un text despre formalităţile de căsătorie alte documnete legale arată clar că cei căsătoriţi  aveau responsabilităţi. Presupunem că trebuie să fi existat o formă legală de a-i distinge pe cei căsătoriţi de cei necăsătoriţi.

Birocraţia egipteană a consemnat schimbarea de statut a noilor căsătoriţi.

Înregistrarea se făcea la Casa vieţii ( un fel de Academie a Egiptului care aduna savanţi şi scribi) acolo unde se înregistrau şi naşterile şi decesele.

Chemarea în faţa instanţei a soţiei se facea cu numele de fată urmat de numele soţului, ceea ce demonstreză o evidenţa strictă a persoanelor şi a statului lor social.

Alt termen pentru a casători era a lua nevastă ceea ce implică o pocedură formală. Se poate ca acest lucru să se fi făcut ca o declaraţie sau jurământ făcut de bărbat în faţa martorilor. În unele cazuri tatăl fetei o înzestra cu o parte din averea sa. Lucrurile pe care le lua în căsătorie erau obiecte domestice, textile, un măgar, care era cel mai important mijloc de transport in Egiptul antic.
Se presupune că bărbatul făcea sotiei un dar de nuntă, o bijuterie
În familia nou formată soţul aducea 2/3 din avere şi soţia 1/3.

Nu există dovezi despre un ceremonial religios al căsătoriei.
Există dovezi despre pelerinajul la Abydos unde întotdeauna soţul era însoţit de soţie, de unde putem deduce că religia nu putea ignora un eveniment aşa de important.
Se presupune că membrii celor două familii intrau în templu şi aduceau ofrandă zeilor pentru a primi binecuvântarea. Un popor care iubea petrecerile familiale nu putea să fi pierdut ocazia de a sărbători pe măsura averii şi a vanităţii.

Contractul de casatorie la egiptenii antici

Contractele încheiate la data căsătoriei erau, de fapt, niste contracte de proprietate.
Contractele care definesc proprietatea sunt menţionate pentru prima dată în Regatul Nou.
Contractul încheiat între soţ şi socru prevedea amănunţit drepturile materiale ale soţiei, uneori, era specifică chiar şi cantitatea de mâncare şi îmbrăcăminte pe care soţul era obligat să le asigure soţiei pe parcursul unui an.

In clasele sociale bogate, sotia venea in casa sotului insotita de servitoarele personale, asa ca mentionarea, in contractul de casatorie, a unei cantitati de mancare era importanta, fiindca trebuia sa asigure hrana pentru toate femeile din anturajul sotiei sale.

Tot în acest contract se menţiona ce se va întâmpla în cazul unui divorţ.
Soţia urma sa primeasca o treime din bunurile agonisite în comun plus averea cu care a fost înzestrată de părinţi.

În perioada târzie, femeile aveau aceleşi drepturi legale cu bărbatul de a cere divorţ.
În cazul în care femeia se gasea vinovată de divorţ nu primea nici un fel de despăgubire.

Monogamie şi poligamie

Femeile nu puteau avea legături înafara căsătoriei, pentru a asigura paternitatea copiilor.

Mariajele erau monogame după modelul Zeului Osiris şi a soţiei sale Zeita Isis.

Nu exista nici o constrângere legală asupra unui bărbat pentru a fi monogam cum nu era nici în cazul că ar fi dorit să aibă mai multe neveste. Datorită faptului că multe femei mureau la naştere pot fi întâlnite cazuri de bărbaţi cu mai multe soţii. Scenele din morminte sugerează, însă, căsătorii consecutive.
Documente care atestă această concluzie au fost găsite la Deir El Medina, satul care a adăpostit lucrătorii, artizanii, şi scribii mormântului regal. S-au găsit fragmente care atestă ocupanţii fiecărei case- proprietarul, aparţinătorii,soţia şi aparţinătorii soţiei, copii lor.

Adulter

Femeile aveau voie să aibă un singur bărbat. Moartea soţului sau divorţul le dădea voie să se recăsătorească.

O femeie căsătorită trebuia să fie credincioasă. Legătura unui bărbat cu o femeie căsătorită nu era acceptată de societate şi era aspru pedepsită. De exemplu, un adulter ducea la pierderea unui post de conducere.
În documentele găsite la  Deir el Medina, un soţ s-a plâns curţii că soţia sa avea o legătură cu un alt bărbat. În loc să divorţeze a preferat să oprească relaţia celor doi. Amantul a trebuit să facă jurăminte în faţa curţii că va înceta relaţia cu soţia celuilalt. Împricinatul a fost chemat în faţa curţii chiar şi de tatăl său în momentul în care acesta a repetat greşeala. Comunitatea nu tolera adulterul. Existau mari presiuni sociale

Uneori adulterul a fost pedepsit cu moartea.
Sfaturile date de Ptahotep fiului său spun
„Dacă vrei să ai parte de prietenie în casa în  care intri ca stăpân, frate, prieten, fereşte-te să te apropii de femei.”

Divorţ

Condiţiile de divorţ erau prevăzute amănunţit în contractul încheiat la data căsătoriei. Orice incalcare a contractului, presupunea o asumare a consecintelor prevazute la data casatoriei.

Motivele de divorţ erau:

1. Adulterul din partea unuia dintre soţi
2. Incompatibilitatea
3. Dorinţa bărbatului de a se căsători cu altcineva
4. Infertilitatea

În cazul în care divorţul se făcea la cerea bărbatului soţia primea o treime din bunurile agonisite în comun şi averea cu care a fost înzestrată de părinţi.
În cazul în care femeia se gasea vinovată de divorţ nu primea nici un fel de despăgubire.
În perioada târzie femeile aveau aceleaşi drepturi legale cu bărbatul de a cere divorţ.

Sfaturile lui Ptahotep către fiul său spun:
„Să ai grijă de soţia ta şi când îţi merge bine, s-o iubeşti cu ardoare, hrăneşte-o bine, cumpără-i haine, umple-i inima atâta timp căt trăieşti căci ea este câmpul tău fertil.”

Mamele isi alăptau copiii timp de trei ani. Copilul era purtat la piept într-o traistă legată de gât. Părinţii dădeau un nume copilului nou născut, îl înregistrau şi îl duceau la CASA VIETII pentru a i se face horoscopul personal. Casa vieţii un fel de academie a Egiptului unde se înregistrau si naşterile, decesele şi căsătoriile
Copiii mici umblau cu un colier, fetele cu un pieptene şi un cordon.

---

Post scriptum

Am inclus in ilustrare  zeita Hator pentru ca este  Zeiţa dragostei, bucuriei şi muzicii, una din cele mai vechi zeităţi egiptene.

Hathor înseamnă casa lui Horus. La început, a fost considerată mama lui Horus, pînă când Isis a trecut în locul ei. Este reprezentată ca o vacă,  o femeie cu cap de vacă, cu discul solar între coarne, sau o femeie cu urechi de vacă (la Templul de la Dendera)

Ramses al II lea si sotia sa Nefertari  au oferit prima poveste de dragoste din istoria omenirii, acum 3300 de ani, poveste despre care sunt dovezi scrise si de arhitectura.

---

Text: Jeni Mateescu, Cairo, 2001, publicat in caietul de prezentare al expozitiei “Egiptul de Piatra” deschisa la Muzeul de Istorie Nationala a Romaniei, bv. Victoriei, Bucuresti, 2002
Text preluat de afaceridesucces.net, in 2 decembrie 2017

Fotografiile sunt scanate si fac parte din expozitia personala de fotografii  “Upper Egipt – Lights and Shadows” / “Egiptul de Sus”, Cairo 2000 si Bucuresti 2002. Expozitia a fost dedicata monumentelor faraonice din sudul Egiptului; a fost expusa in Egipt la Cairo, si Alexandria si in Romania la Bucuresti / Muzeul de Istorie Nationala a Romaniei si la Sibiu / Muzeul Franz Binder.