Despre iubire, repere, vise, proiecte si succes cu Chris Simion – Mercurian, scriitor&regizor

Interviu realizat de Jeni Mateescu
7 mai 2016

 

“Fiecare iubire adevarata este o mare iubire la timpul ei”

Chris Simion Mercurian

Ne-am intalnit, prima data, in Egipt. O fata ca un piper nazdravan si-a adus trupa la Cairo ca sa cucereasca premiul cel mare la festivalul teatrului modern de la Cairo.
Isi spuneau daia ca si cand toate erau cu un sens bine stiut, dar secret, uite, daia.
Ei, hei, este un d, vine apostrof si la sfarsit,  aia. E diferit! Aha!
Tineri entuziasmati, baieti vlajgani, frumosi, fete subtirele, ambitioase, toti erau veseli, in jurul lor, o fata cu ochi negri, patrunzatori, cu un zambet frumos dar cu o veselie retinuta, ca omul care are o treaba de facut si vrea sa o faca bine.
Era indragostita de tot si isi punea sufletul chezasie pentru success. Se ardea pe ea pentru visul pus in scena, pe scena.
Au luat premiul!
De bucurie, am organizat o petrecere pentru ei si, desi nu s-a dansat, ca deh, eram in salaonele resedintei ambasadorului, care resedinta era in ambasada,  a fost o veselie ca-n zilele bune cand vin acasa copiii.

Chris este, acum, o femeie de success, un brand, un nume stimat si invidiat in lumea teatrului privat.

Chris isi imparte succesul intre spectacole si cartile publicate. Chris isi spune scriitor si regizor si nu regizor si scriitor.

Chris este la fel de devotata scenei, ca atunci, la Cairo, spectacolele ei se joaca cu salile pline.

Mama a vrut sa ma fac jurnalist. Scriam de mica si i se parea ca am rigoare. Tata credea ca as putea sa devin un bun psiholog. I se parea ca sunt o fire introspectiva si ca sunt toleranta. Am dat la teatru ca sa nu dau la psihologie si journalism, pe scurt… ca sa fac ce simt.

Asumandu-mi marea dezamagire pe care am produs-o parintilor ce nu credeau deloc in drumul meu artistic. Am copilarit intr-un loc care m-a invatat ceva esential…sa-mi urmez sufletul. Spatiul unde m-am format, undeva pe Valea Izei, in Ieud…a fost definitoriu pentru valorile cu care am crescut si care ulterior m-au definit.

Ce este succesul?
O intamplare. Cel putin in cariera mea. Nu este un obiectiv si nici un scop. Este bucuria ca ceea ce fac este necesar celorlalti.

Cat dureaza si ce vine dupa succes?
Succesul dureaza cat ceea ce faci este necesar. Dupa…la mine…urmeaza frica. Cu cat am mai mult succes, cu atat am mai multa responsabilitate si de fiecare data ma rog sa nu-mi dea mai mult decat pot sa duc.

Fericirea aduce soarele pe cer sau soarele aduce fericirea?
Daca astepti ca cineva sau ceva sa-ti aduca fericirea este optiunea ta. Eu cred ca fericirea ti-o faci si ti-o desfaci singur.

Iubirea este sinomima cu fericirea?
Nu. Iubirea nu este o stare. Este un act.

Iubirea este un “bibelou de portelan”?
Pentru unii…da. Oamenii au dreptul sa traiasca fericirea cum vor. Nu avem dreptul sa judecam. Insa vem dreptul sa nu ne pierdem timpul, sa nu stam intr-o experienta care este inchisa

Marea iubire sau iubiri adevarate?
Fiecare iubire adevarata este o mare iubire la timpul ei. Din neatentie traim de foarte multe ori amagiri, nu trairi adevarate. Ne place sa ne pacalim, sa vedem ceea ce nu exista, sa credem ceea ce este absurd…dar nici asta nu e ceva rau. Caci facem intotdeauna ceea ce avem nevoie. Exista perioade din viata (cele mai multe in tinerete, dar nu e o regula) cand ne e frica sa ne imbatam cu tarie si atunci ne imbatam cu apa rece.

Ce culoare are fericirea?
Ce culoare vrem.

Cum si cand ai aflat ca ai talent?
Ma-ndoiesc de talentul meu intr-una. Deci nu stiu daca am talent. Cred ca am uneori, dar ma trezesc repede. N-am lipsit la lectia cu smerenia. Scriu de mica. La 16 ani mi-a fost publicata prima carte. La 20 de ani am facut impreuna cu scriitorul francez Pascal Bruckner una din primele companii de teatru independent din Romania, Compania de Teatru D’AYA.

De unde vine talentul?
Din har.

Inima cuprinde totul?
Tot ce este esential.

Purificare prin ardere sau prin cuvinte?
Prin credinta.

Ce facem cu o inima parjolita, exista leac?
Nu exista experiente bune sau rele. Exista doar experiente. Trebuie sa invatam sa ne asumam ceea ce facem, sa stim ca orice actiune are o contraactiune, ca totul se plateste si are o logica .

De unde iti vin ideile?
Din inspiratie.

Ce faci cand nu ai inspiratie, dar trebuie sa scrii ceva?
Nu cred in ‘trebuie”. In arta nu exista “trebuie” cum nici in viata nu exista.

O scara spre cer sau o spirala ca un tel (ca sa glumim)
Cate trepte are scara ta spre cer?
Una. Dar e ca in parcul de distractii, e atat de mobila incat creeaza cele mai senzationale dezechilibre metafizice.

Ai secrete care astepata sa fie eliberate?
Nu. Am trait o perioada cu secrete crezand ca e o modalitate prin care te protejezi. Adevarul e singura protectie reala.

E greu sa fii o femeie de success?
E greu sa fii femeie.:)

Ce a fost cel mai greu de trecut pe drumul tau?
Sa nu fac compromisuri, sa nu ma abat de la principiile mele, sa cred in mine si in ceea ce am de facut mai presus de orice. Au fost ispite mari dar am stiut ce am in inima. Nu m-am culcat cu niciun barbat ca sa obtin vreun teatru sa montez pentru ca nu a fost nevoie, nu sunt fiica lui Eugen Smion cum ani intregi se barfea desi cred ca daca recunosteam ca sunt fiica fostului Presedinte al Academiei Romane as fi avut numai de castigat, nu sunt amanta lui Pascal Bruckner desi acum regret ca atunci n-am pus problema altfel (glumesc)

Ce regrete are Chris Simion?
Nu am regrete. Am experiente.

Ce sacrificii a facut Chris Simion? Se poate fara sacrificii?
Sacrificiu e un cuvand mare, mistic.

Ce inseamna D’aia?
D’aia. Sau unul din copiii mei.

Exista predestinare?
“Fuga in Egipt” a fost salvarea pentru “fiul iubirii”.

Ce a fost Egiptul pentru “Floarea Soarelui”?
Egiptul, India, Grecia au fost iubirile mele intre 13 – 25 de ani. Asteptam sa se culce ai mei ca sa pot aprinde veioza sa citesc despre. Am trait fascinata de aceste civilizatii toata adolescenta mea. Si nu numai fascinata…ci imagindu-ma pe-acolo. In afara de asta, este locul unde se tine cel mai important festival de teatru experimental din lume, am jucat acolo de mai multe ori dar o singura data am ajuns in competitia oficiala ( in 2000) si fostul meu sot, actorul Gabriel Fatu, a luat “Premiu pentru cel mai bun actor” in spectacolul “Calator in noapte” de Salah abd Es Sabour in regia mea.
In acel an “Marele Premiu” a fost luat de Cirque du Soleil. Competitia era pe bune.

 

Intr-un univers relativ, exista repere fixe?
E ca si cu realitatea. Realitatea mea exista desi nu are nicio legatura cu realitatea ta. Si invers.

Chris Simion Mercurian, la 19 ani, si Pascal Bruckner

Cine/care sunt reperele tale?
Reperele sunt date de valorile in care cred: in adevar, in bine, in frumos.

Cate porti, cate poduri, care drumuri ai trecut ca sa ajungi?
Cate au fost necesare.

Fara ei nu as fi ceea ce sunt. In literatura oamenii care au crezut in mine din etapa in care mergeam si citeam la cenaclu literar: George Pruteanu, Florian Pittis, Radu G Teposu, Ioan Buduca.
In teatru profesorii mei Tudor Marascu, Alexa Visarion. Editorii mei de la Editura Trei cu care colaborez de 5 ani si la care am publicat ultimele carti “40 de zile”, “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”. Directorul Teatrului Bulandra, regizorul Alexandru Darie care a avut curaj sa ma lase sa ma joc pe scena domniei sale de 3 ori cu “Oscar si Tanti Roz”, “Maitreyi” si “Mecanica inimii” si directorul Teatrului Metropolis, actorul George Ivascu care mi-a implinit visul de a face “Domnul Ibrahim si Florile din Coran”.

Multi din actorii cu care lucrez, printre care mentionez trei intalniri : Maia Morgenstern, Marian Ralea, Oana Pellea, multi din cei tineri…si nu in ultimul rand primul meu duhovnic, Parintele Sofian de la Antim si cei de astazi Parintele Varsanufie si Parintele Valerian.

Ce urmeaza sa faci?
Pe plan profesional Dibuk la Teatrul Evreiesc de Stat,
in august a IX a editie a Festivalului International de Teatru Independent UNDERCLOUD
si reeditez “In fiecare zi Dumnezeu se roaga la mine” la Editura Trei care se va lansa in iunie la Targul de Carte.

Chris Simion Mercurian si Pascal Bruckner

“La 20 de ani am facut impreuna cu scriitorul francez Pascal Bruckner una din primele companii de teatru independent din Romania, Compania de Teatru D’AYA”

 

Repertoriul 2016 al trupei de teatru DAIA, “copilul” regizoarei Chris Simion – Mercurian

Te iubesc! Te iubesc? – la mare înălţime
Maitreyi
Hoţii de frumuseţe
Ce caut eu aici?
Cel mai mic sărut pomenit vreodată
Mecanica inimii
Dragostea durează trei ani
Ce ne spunem când nu ne vorbim
Te iubesc ! Te iubesc ?
Mă mut sau nu mă mut?
Mă mut la… tata?
Mă mut la mama!
Prestăm servicii artistice
7 blesteme …cerute, făcute şi legate
Omul pescăruş
Oscar şi Tanti Roz

 

Fotografiile publicate in acest interviu fac parte din arhiva personala a scriitoarei Chris Simion Mercurian.

Distribuie in Social Media...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+
1 Likes
2377 Views

You may also like