“Oamenii se fac singuri de ras. Eu doar plang pe umarul lor.”

Ion Barbu

Au trecut deja trei saptamani de cand ma foiesc in jurul catorva fraze de prezentare a maestrului Ion Barbu. Am scris si am sters aceeasi compunere seaca. Un prieten m-a criticat groaznic, demoralizant: e slabuta. Ar fi putut sa-i spuna slaba, dar el, nu, e slabuta. Daca imi dai voie, o sa lucrez pe texul tau, mi-a spus intr- un mesaj incurajator si o promisiune generoasa. Cine te mai ajuta in ziua de azi?  Ho, ho, ho, sa fiu eu sanatoasa, nimeni. Am rasuflat usurata  si am asteptat cu mainile streasina cand pe ecran, cand pe telefon. Am asteptat sa fie onorata promisiunea, dar n-a fost sa fie. La intrebarea aceea retorica, cine te mai ajuta in ziua de azi? raspund  tot eu, nimeni.

A ramas o promisiune stivuita intre alte promisiuni.

Intre timp, am plecat voioasa la Alba Iulia, ca sa intercalez o scuza, si n-o sa va vina sa credeti, dar o noua speranta s-a infiripat din partea aceluias prieten blamat mai sus ca fiind o persoana care nu-si onoreaza promisiunile, ca nu pot scrie o persoana fara cuvant, fara sa se supere, care mi-a promis din nou, ca va scrie textul.

Nu, nu!  Sunt nedreapta (fiindca sunt suparata) de fapt, niste afaceri de familie l-au pus in situatia sa nu aiba timp nici sa respire decat la apus de soare cand face fotografii de colectie si noaptea cand dorme ca omu’ epuizat de binele facut celorlati.

Asa ca trag eu aer in piept si incerc sa salvez prezentarea artistului.

Zic

Ne-am cunoscut printr-un domn interesant si unic, domnul Travelescu, un turist cu proiecte lungi de vacanta care calatorea calare pe un cufar ticsit  cu amintiri.  Ion Barbu i-a organizat  zborul  si i-a desenat jiletca de bonhomme pus pe afisele clubului de turism.

Domnul Travelescu semana cu o vrajitoare simpatica, mai voluminoasa, calare pe o matura care zbura prin salile clubului  de care apartinea conform listei de inventar. Uneori se deda la scuba diving!

Serviciul contra serviciu a fost o vacanta la mare impreuna cu sotia.

Clubul de turism avea si o sala de expozitii si evenimente, unde, la un moment dat, am organizat un eveniment de caricatura Ion Barbu. Invitati multi, lume buna, simandicoasa, artisti, ziaristi. Deschiderea a cuprins cateva speach-uri, printre care, desigur, si al domnului Ion Barbu, presarat cu mult umor.

Audienta se amuza, unii aplaudau. In acesta atmosfera relaxata si vesela, la sfarsitul speach-ului sau, Ion Barbu a spus ca imi multumeste pentru tot,  dar mai ales pentru l-am trimis in Pula, unde s-a simtit extraordinar.

S-a creat un moment de deruta, lumea a tacut, eu am incremenit, nu erau muste prin aer, dar daca ar fi fost, s-ar fi auzit. Eram in zona vizibila, undeva in spatele microfonului, Ion Barbu s-a intors spre mine si a continuat : intrebati-o daca nu ma credeti, dar va spun ca a fost foarte bine, sunt multumit. Vreo suta de ochi m-au pironit, m-am inrosit ca racul si fastacita abia mi-am gasit replica.

Stiti, l-am trimis in Croatia, in statiunea pe care noi o numim Pola.
Lumea s-a dumirit, a mai ras putin, dupa care si-a mutat atentia catre simeze.

Toate detaliile importante din viata artistului le gasiti aici http://www.thebarbu.ro/of-viata-mea/

Revin in actualitate.

Corespondenta purtata cu maestrul Ion Barbu   e scurta si… n-am un adjectiv potrivit.

2 personaje: Penelopa & Ulise

18.07 – Am primit. Acum fiti precum Penelopa Mateescu.

O sa fiu Penelopa, fiti fara grija; o sa va inghiontesc din cand in cand cu andreua.

30.07 – Buna dimineata, aici Penelopa care face primul ghiont (e mic si dragut, ca e primul!)

16.08 – Knock, knock; Penelopa este in situatia sa-i aminteasca lui Ulise „sa vina acasa” cu interviul unei visatoare.

Daca-mi dai o adresa de mail , iti trimit raspunsurile, Penelopo !

Ah, fericire maxima, Ulise.

Ok, intr-un minut il ai.

Mi-ati facut seara!!! Yes, am zis eu cu un chiot.

“Nu stiu cate linii are viata, stiu doar ca moartea are un singur punct.”

Ion Barbu

ION BARBU

  1. E adevarat ca degetele sunt niste mici radacini de creier ?

                     E adevarat ! Am vazut la foarte multa,multa lume.Stiu ca faci referire la degetele de la picioare.

2. Cum zboara ideile cand vine iarna ?

                     Zboara cu paltonul pe ele.

3. Caricatura este o realitate sau realitatea este o caricatura ?

                     Caricatura nu este o realitate. Caricatura este o antena

4. In cate zile poti sa faci ocolul Planetei Petrila ?

                    Ocolul Planetei Petrila se face in 80 de zile.Dar asta numai daca-ti place cartea si tii calea dreapta.

5. Drumul spre Europa s-a oprit pe un soclu in mijlocul unei toamne, acum vreo ceva de ani. S-a mai miscat ceva, de atunci 

                  Nimeni nu misca in Frontul Salvarii Nationale!

6. Femeia e pentru barbat au barbatul e pentru femeie ?

                   Pe cei contra si pe cei care se abtin de ce nu-i numeri ?

7. Cate linii are o viata ?

                   Nu stiu cate linii are viata, stiu doar ca moartea are un singur punct.

8. Ca sa-l faci de ras, il iubesti sau il urasti?

                   Oamenii se fac singuri de ras. Eu doar plang pe umarul lor.

9. Ce face Ion Barbu cand nu deseneaza ?

                   Ion Barbu cand nu deseneaza, da interviuri.

 

 

PS. Ca sa fiu in ton cu caricaturile maestrului, am facut o gafa cat Casa Poporului. Dupa indelungate negocieri la masa verde, am obtinut 5 minute de succes, timp in care am reparat gafa si am schimbat titulul ca sa ies din sablon. Redau din memorie: Jeni, iesi din sabloane pentru D-zeu !

Nu mai fumez de cativa ani, dar simt nevoia sa fumez o tigara. Impreuna cu Ion Barbu

Planeta Petrila

Bucuresti, 16 august 2014

Copyright ©Jeni Mateescu. Toate drepturile rezervate

Distribuie in Social Media...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on Google+
0 Likes
2456 Views

You may also like